GREMIUL LEVANTIN

 


           De la 1826

          Inca din Evul Mediu Brasovul a constituit un punct de legatura comerciala si culturala intre cele trei Tari Romane: Transilvania, Muntenia si Moldova, dar si intre spatiul romanesc si cel al Orientului si, respectiv, cel al Europei Centrale.

          In secolul al XIX-lea orasul Brasov continua sa reprezinte un important emporiu comercial, un rol important in viata economica detinandu-l negustorii romani, care controlau comertul brasovean inca de la jumatatea secolului al XVIII–lea.

          Acest fapt este confirmat de numarul firmelor comerciale romanesti (109), net superior celor sasesti (23), existente in anul 1845.“Negustorii romani detineau la acel moment 88% din importul operat prin Brasov si 94,77% din export.” Aceasta realitate economica era determinata, printre altele, de apetitul romanilor pentru comert, precum si de usurinta cu care relationau cu confratii lor din Principate, zona spre care era indreptata cea mai mare parte a exportului brasovean.

          Preocuparea romanilor brasoveni pentru comert i-a determinat sa se asocieze in cadrul mai multor institutii cu caracter economic. Astfel, in 1826 a fost creat „Gremiul roman de comert levantin”, ce „controla 90% din comertul en-gros si care era compus, in 1854, din 93 de firme si un numar de 168 de membri.” In 1835 a luat fiinta „Casina negutatoreasca”,ce a fost cunoscuta ulterior sub numele de „Casina romana” si care constituia un fel de bursa a negustorilor.

          Tot in 1835 a fost infiintata la Brasov Casa de economii, iar in 1851 Camera de Comert . In secolul al XIX - lea, cuantumul exporturilor cat si al importurilor brasovene realizate catre si dinspre Principatele Romane era cu mult mai ridicat decat spre spatiul ungaro – austriac .De asemenea, comertul cu Principatele Romane oferea Brasovului posibilitatea de a se conecta la tranzitul de marfuri orientale,aduse din spatiul Imperiului Otoman.

          Aplicarea Regulamentelor Organice, incepand cu 1831 in Muntenia si 1832 in Moldova, a oferit acestor provincii o mai mare libertate de comert, de acest fapt beneficiind si Brasovul, prin vama caruia s-a tranzitat, in anii 1851 -1852, o medie anuala de „50.000 kg de grau si aproape 2,5 milioane kg de secara si porumb.”

          Interesul brasovenilor pentru produsele aduse din Romania este demonstrat de informatiile furnizate in paginile „Gazetei Transilvaniei”, care ofera pretul cerealelor in portul Brailei, precum si pe cel al colonialelor (aici intrand zaharul carpatin, orez de Italia si englez, portocale, lamai, migdale)⁵. Totodata, in a doua jumatate a secolului al XIX –lea orasul a fost tranzitat de cantitati numeroase de marfa ce erau destinate Romaniei, „incat nu mai incap nicaieri”⁶, fapt relatat in 1877 de „Gazeta Transilvaniei” editata de Iacob Muresianu.Varietatea de produse vandute in targurile brasovene era foarte mare, cele mai tranzactionate marfuri fiind cerealele, vinul, pestele si vitele. Spatiul de desfacere a produselor s-a marit treptat pe parcursul secolului al XIX-lea, iar organizarea riguroasa a acestuia a fost reglementata prin diferite hotarari ale edililor. Astfel, prin Regulamentul de functionare a targului brasovean, adoptat pe 22 aprilie 1857, se stabileste piata pentru fiecare produs in parte. Erau mentionate in acest regulament piata de cereale, piata produselor din lemn, piata de lemn de constructie si zarzavaturi, piata de fan, targul de vite (boi si cai), targul de ceapa si vin, targul de alimente (care constituia Piata Mare) si targul de produse mestesugaresti.⁷ Arealul ocupat de toate aceste piete pornea de la Poarta Schei si Liceul Sportiv, atingea portiunea de sub Cetatuie inspre str. Nicolae Iorga si inceputul strazii Lunga, precum si capatul strazii Republicii dinspre Modarom.

          Targul de alimente cuprindea 11 sectoare printre care se numara  pentru vanzatorii de pasari vii si taiate, oua, unt proaspat si topit, miere, otet, carne vanat si purcei; pentru vanzatorii de branzeturi si lapte de oaie, pentru cei ce vindeau paine de tara, ca si cei ce vindeau flori si ciuperci; pentru vanzatorii de zarzavaturi, lapte si branza de vaci, peste sarat, fasole verde, morcovi; pentru vanzatorii de fructe si pentru cei ce comercializau struguri, pepeni, castane, turta si mied; pentru vanzatorii de ulei de in, seminte de in si turte de in, pentru cei ce vindeau faina cu amanuntul, tarate si terci, precum si pentru vanzatorii de pesti vii si raci. Din aceasta enumerare, putem sa intelegem mai bine tipul de produse alimentare cautate si consumate de populatia brasoveana in secolul al XIX-lea.

          Toate aceste marfuri se vindeau la Brasov atat in cadrul celor doua targuri anuale (unul primavara, in aprilie, si celalalalt toamna, in noiembrie), cat si la targurile saptamanale, care, incepand cu secolul al XVIII-lea, se tineau martea si vinerea. Preturile la Brasov erau fixe, „numai la targ trebuia sa te tocmesti si sa nu oferi decat jumatate din pretul cerut ». Produsele comercializate ilicit erau confiscate, negustorii straini nu trebuiau sa ramana mai mult de 14 zile in oras si erau obligati sa se cazeze in anumite locatii.

          Pentru comerciantii ce poposeau la Brasov au fost ridicate, incepand cu secolul al XV-lea, o serie de hanuri. Unele dintre acestea sunt semnalate in secolul al XIX- lea, cum ar fi « La Vulturul de Aur », « Hanul Rosu », « La soarele de aur », « La pomul verde », « La Cerbul de Aur », « Coroana », o parte dintre ele transformandu-se ulterior in hoteluri. Aceasta preschimbare s-a datorat atat modernizarii urbane, cat si disparitiei carausiei prin deschiderea o data cu 1873, a liniilor ferate ce deserveau Brasovul.